La 20 iunie s-au împlinit 23 ani din ziua morții consteanului nostru , care nu s-a întors din războiul din Transnistria -Victor Coțofană .
23 ani de zile triste , îndurerate și pline de lacrimi pentru cei care l-au cunoscut : părinții, familia , rudele , sătenii .
Nici pînă astăzi nu ne vine a crede că a plecat dinte noi , părinții și fiica îl mai așteaptă încă, nu au pierdut speranța că se va întoarce , va deschide încetișor ușa , va zîmbi tăcut , va privi în ochii lor , s-ar apropia și i-ar îmbrățișa pe fiecare .
Cărările satului , aerul casei părintești , copacii , florile, iarba prin care a mers -toate îl țin minte .
Atîțea ani nu s-au uscat lacrimile din ochii părinților -Lidia și Simion Coțofană , deoarece Victor a plecat atît de tînăr, subit , nefiresc, neomenește parcă, lăsînd în urmă nestins focul jalei , lacrimi și o durere - amară, nesfîrșită și sfîșîietoare .
Numai de-ar putea vedea cum plînge măicuța lui, cum se căznește tatăl lui , cu cît dor îl așteaptă fiica ...
De-ar putea ști -s-ar ridica din mormînt și cuprinzînd cu ochii lui frumoși toată lumea , ar zice : „ Doamne , mare minune este viața pe pămînt ! ”
El a crezut și a iubit foarte mult viața , a fost un fecior , soț și tată iubitor , a fost setos de cunoștințe și dorința de a se realiza plenar , i-a ajutat pe toți , care i-au solicitat ajutorul , tot ce făcea - se stăruia să facă bine .
... Un destin foarte crud și nedrept , o soartă tragică,l-a smuls pe Victor Coțofană dintre noi , lăsîndu-ne sufletele copleșite de durere , de prezența căldurii și bunătății sufletului lui, care emana generozitate și respect .
Elevii liceului nostru au fost să depună flori la mormîntul lui Victor Coțofană . De pe monument îi privea chipul lui , ochii plini de bunătate . A fost un gest frumos din partea absolvenților , o comemorare, un semn că n-au uitat de cel care a fost Victor Coțofană , numele căruia poartă liceul nostru . Păstrînd un minut de reculegere , absolvenții , parcă auzeau prin foșnetul frunzelor glasul lui. Înveșnicit pe placa comemorativă , în monument ,ne privește blînd și cu tristețe . E prea dur să -ți pierzi viața ...
Victor Coțofană a fost un model al omeniei , cinstei și bărbăției, al rezitenței și dreptății .
Să-l pomenim și să-l ținem aproape de sufletul nostru ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu