ETERNA COMEMORARE

Astăzi se împlinesc 126 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu

În urmă cu 126 de ani, pe 15 iunie 1889, marele poet Mihai Eminescu se stingea din viaţă la Bucureşti, la doar 39 de ani, şi era înmormântat, la două zile după deces, la Cimitirul Bellu. Totodată, anul acesta, pe 15 ianuarie, s-au împlinit 165 de ani de la naşterea poetului. Încă din februarie 1889, poetul Mihai Eminescu era internat la Spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu Alexandru Şuţu l-au examinat pe Mihai Eminescu, pe 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “Dl. Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut”. În dimineaţa zilei de 15 iunie 1889, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. Pe 17 iunie, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Capitală. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. 

Evenimentul de comemorare a fost un prilej de reflectie pentru mai multi oameni de cultura. Arcadie Suceveanu, Ianos Turcanu, Ion Vieru, Sandu Aristin-Cupcea, Ion Hadarca s-au aratat convinsi ca opera lui Eminescu este deosebit de reprezentativa pentru situatia politica a RM si ca astazi simtim o nevoie deosebita fata de valorificarea mai profunda a creatiei sale. Poetul Valeriu Matei a specificat ca „suntem primele generatii fericite, pentru ca avem, in sfarsit, la indemana intreaga opera eminesciana ”. Acesta a precizat ca de ziua comemorarii lui Eminescu vor fi prezentate publicatii aparute recent, dintre care opt volume cu genericul: „Enigma mortii lui Eminescu”, documentarul ultimei perioade a vietii poetului, de Dumitru Vatamaniuc si Nicolae Georgescu.
Alaturi de ceilalti, la eveniment au venit si elevi ai scolilor din capitala insotiti de parinti si profesori. Rodica Bodan, invatatoare la Liceul „Columna”, care si-a adus discipolii la bustul lui Eminescu a spus ca „elevii sunt intr-o tabara de vara cu sejur de zi si am dorit in acest mod sa le transmitem valorile spirituale promovate de poet. Noi ne referim in permanenta la Eminescu, dar ar fi mult mai bine daca opera acestuia ar fi intalnita mai des in manualele scolare pentru a putea fi predata pe deplin, mai ales copiilor din clasele primare”.

Poeziile Luceafarului sunt o adevarata comoara a intregii natiuni romane, ele au fost, sunt si vor fi idealurile culturii poporului nostru in care mai traieste  marele Eminescu.
As dori ca fiecare sa reciteasca prima sa poezie citita linga mormintul lui Aron Pumnul.

La mormântul lui Aron Pumnul 

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,        
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!

Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat!

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Col? unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!

Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ naţional!

Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase.
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Eliseu!...

Dupa lectura poezie patrundem cu adevarat in faima operei sale si ne convingem ca Eminescu este un idol pentru toti poetii poporului nostru. Prima poezie scrisa de el contine atitea emotii si o cantitate imensa de intelepciune incit e usor de imaginat cit de frumoase sunt restul poeziilor sale.

O alta faimoasa opera a Luceafarului este "La steaua" 

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,

Lumina stinsului amor

Ne urmăreşte încă.

Un poet faimos are si multi critici, intocmai putem vorbi si despre Eminescu care era invaluit de critici literari, dar el nu i-a lasat sa-l ingroape de viu in mizerie astefel creind o deosebita poezie numita: 

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine

Rod în lume o să poarte, 

Toate bat la poarta vieţii, 

Dar se scutur multe moarte. 

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune, 

Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune. 

Dar când inima-ţi frământă

Doruri vii şi patimi multe, 

Ş-a lor glasuri a ta minte

Stă pe toate să le-asculte, 

Ca şi flori în poarta vieţii

Bat la porţile gândirii, 

Toate cer intrare-n lume, 

Cer veştmintele vorbirii. 

Pentru-a tale proprii patimi, 

Pentru propria-ţi viaţă, 

Unde ai judecătorii, 

Ne'nduraţii ochi de gheaţă? 

Ah! atuncea ţi se pare

Că pe cap îţi cade cerul:

Unde vei găsi cuvântul

Ce exprimă adevărul? 

Critici voi, cu flori deşerte, 

Care roade n-aţi adus -

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu aï de spus.

Ultima strofa a poeziei este culmea operei, ultima strofa personal am memorata din prima oara cind profesoara a rostit-o.

Eminescu ni-a daruit foarte multe opere de o deosebita valoare, oprere care se vor studia secole si milenii fiindca pentru toti cititorii lui, Eminescu va fi un GENIU.