Blogul elevilor din satul Chetrosu: Victor Coțofană

Victor Coțofană

S-a născut la 6 aprilie 1968 în satul Chetrosu , în familia lui Simion și Lidiei Coțofană . A fost primul lor copil .
Preotul l-a botezat Victor , iar nana Anișoara Coțofană i-a pus numele Aurel , nume cu care era numit de toți - părinți , colegi , învățători , săteni .
Creștea un băiețel cuminte , ascultător , avea să fie ajutorul părinților în toate . S-a bucurat nespus cînd a aflat că va mai avea un frate , iar cînd a apărut fratele Lilian a manifestat multă grijă pentru el , a fost un frate grijuliu , un exemplu de urmat , un susținător și un ajutor .
La școală avenit ca oricare copil - dornic de a avea prieteni și de a cunoaște miracolul cărților .
Era un elev căruia îi plăcea să învețe , mereu îngrijit , iubea să citească , păstra curățenia .
Prima învățătoare , dna Furtună Elena ne-a mărturisit că Victor era atent la toate cerințele învățătoarei , avea un comportament demn , era un elev foarte stăruitor , pregătea toate temele , era prietenos cu colegii .
Colegii de clasă ne-au vorbit că Victor Coțofană a participat activ la activitățile ce se desfășurau în școală , era prezent la serate , concursuri , reușea să le facă pe toate .
Părinții lui au menționat că era de mare ajutor la toate treburile gospodăriei , era harnic , bun la inimă , aveau nădejde în el , împreună cu fratele
În anul 1985 absolvește Școala medie N1 și devine student la Școala profesională din Chișinău , conform căreia primește calificarea „ Tehnician al instalațiilor frigorifice ” .
A fost înrolat în rîndurile armatei , a participat la luptele din Afganistan , unde a cunoscut pe deplin calvarul războilui , a simțit nu odată ce înseamnă praful de pușcă , gloanțele , neliniștea , durerea .
În timpul unei operațiuni militare i-a fost incendiată mașina, reușit să se salveze sărind din mașina arzîndă , i-au ars picioarele, dar a rămas în viață .
Printre luptărorii acelui răsboi s-a remarcat prin curajul , de care nu odată a dat dovadă , încrederea în forțele proprii , realizarea operațiunilor , ajutorul acordat celor care erau în impas , nu părărsea cîmpul de luptă și întotdeauna își ducea lucrul pînă la capăt .
A fost ridicat în rang de ofițer și se bucura de mult respect din partea camarazilor de arme .
A revenit acasă și s-a încadrat la lucru la Asociația sătească de Consum , apoi la fabrica de zahăr din orașul Drochia . Cei care l-au cunoscut ne-au mărturisit că îi plăcea să muncească , era un tînăr de mare omenie și rară noblețe sufletească .
La Drochia a cunoscut-o pe viitoarea soție - Ala , cu care au decis să întemeieze o familie și au jucat o nuntă frumoasă ca la moldoveni .
Cînd a fost declanșat conflictul transnistrean , alături de alți 32 săteni a plecat să apere Patria , independența și integritatea Țării , lăsînd acasă tînăra soție și pe micuța Victoria , care în luna august avea să împlinească 1 an.
Locțiitorul comandantului de pluton , dnul Anatol Patrașcu spune : „ Victor a fost un camarad de arme cum rar mai întîlnești - priceput , respectuos , generos , înțelegător .Era un model pentru camarazi , toți îl iubeau și îl stimau ca pentru un frate ” .
Din războiul de pe Nistru nu s-a întors , a fost răus de mîna haină a separatiștilor .
A murit la 20 iunie 1992 fiind torturat , înfășurat în tricolor , i-au dat foc și a fost tîrît prin centrul Benderului , pentru a arăta ce vor primi cei , care vor Independență și Limbă de stat .
Tatăl său Simion a fost să-l recunoască , împreună cu nănașul de cununie dnul Mihai Codreanu , dar ceea ce au văzut i-a lăsat fără grai și înțepeniți de durere .
Durerea familiei nu are alinare , nu au fost cuvinte , nici lacrimi , pentru a exprima atîta durere și jale .
Întreg satul a ieșit să-l petreacă în ultimul drum , cinstindu-l ca pe un erou , deplîngînd urgiile războilui din Transnistria , pierderile irecuperabile de vieți omenești .
La un an de la înmormîntarea lui Victor Coțofană s-a realizat o întîlnire cu combatanții participanți la războiul de pe Nistru și cei pentru care Victor Coțofană a însemnat mult .
Din acel an , la 20 iunie 1993 , prin ordinul Minsterului Educației , Școala N 1 , unde a învățat Victor Coțofană și strada unde a locuit , au primit numele lui .
La Licel Teoretic care-i poartă numele se ralizează anual activități de comemorare a lui Victor Coțofană , unde îi avem ca invitați pe cei care l-au cunoscut : părinții , fiica , rudele , colegii de clasă , prima învățătoare , dirigintele , combatanți de război , etc .
Fiica Victoria , după atîtțea ani îl așteaptă , iar dorul pentru el îl așterne în poezie .
Victor Coțofană este pentru noi un model , ne vom strădui să posedăm și noi acele calități , să ne iubim la fel de mult Patria , părinții ,pacea .

Eroii nu mor ... Eroii se nasc și rămîn pentru totdeauna în inimile și memoria noastră .
Victor Coțofană este eroul satului și instituției noastre , un model al Dragostei de Țară , Libertății , Binelui , Păcii .
Monumentul lui din cimitirul satului e mereu scăldat de flori și lacrimi , de aici se-nalță rugăciuni , se aprind lumînări și noi îi păstrăm vie memoria .