Conflictul din Transnistria este un conflict politic între Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței Republicii Moldovenești Nistrene.
In primavara anului 1992, separatisti din Transnistria, influentati si alimentati de rusi, care doresc sa pastreze controlul asupra acestei zone, se grupeaza si incep represaliile la adresa moldovenilor. In noaptea de 1 spre 2 martie 1992, efective ale Garzii transnistrene si unitati de cazaci ataca postul de politie din Dubasari - ultimul care, in Transnistria, se afla sub controlul Chisinaului. Acest incident marcheaza inceputul razboiului dintre "republica nistreana" si Republica Moldova.
Este un razboi in care Moldova intra, practic, fara a avea armata (armata nationala se infiinteaza abia in mai 1992) si este probabil, singurul razboi din lume in care o tara, atacata de forte armate redutabile, se apara folosind, in principal, efective ale politiei. In 28 martie 1992 este instaurata starea exceptionala in toata Moldova, iar pe 29 martie 1992, guvernul Moldovei da minoritatii rusesti din Transnistria doua zile sa-si depuna armele, dupa care guvernul ameninta sa inceapa actiunile ofensive asupra rebelilor.
Razboiul a durat circa 6 luni, din martie, pana in octombrie, cand Rusia, Ucraina si Romania, sub cupola OSCE, au constituit echipe de experti pentru solutionarea conflictului. Trupe de pastrare a pacii, formate din soldati rusi, ucraineni si moldoveni, s-au instalat la granita cu Transnistria, pentru a impiedica fortele combatante sa se ciocneasca in teren. Situatia este si in ziua de astazi extrem de neclara si tensionata, mai ales cu noul presedinte moldovean pro-europene.
Războiul s- a început în noaptea de 1 spre 2 martie 1992 în ajunul primirii Republicii Moldova în ONU , cînd cazacii și gardiștii înarmați au ocupat secția raională de poliție din Dubăsari , luînd ostatici 34 polițiști.
Acest conflict s-a soldat cu circa 802 morți, peste 500 răniți și 108,000 refugiați, aducînd astfel jale pentru cei care așteptau și care nu pierdeau speranța că feciorii , tații se vor întoarce , vor rămîne în viață.
În primăvara anului 1992 , 32 de băieți și bărbați din satul Chetrosu au plecat să-și facă datoria sfîntă de apărare a Țării, printre ei au fost și invitații noștri d-mnul Ion Prodan – actualmente primar al satului Chetrosu, Josan Vasile , Cemortan Vasile , Ion Furt.una , Dranga Aurel ,
La chemarea Patriei a plecat și Victor Coțofană să-și facă datoria sfîntă față de popor, neam , aici , acasă, pe pămîntul străbun, în estul Moldovei , la Nistru împotriva forțelor separatiste pro imperiale. Fiind rănit , a fost prins , torturat, maltratat, ars și înfășurat într-o cîrpă și aruncat în stradă. A murit cu moarte de erou.
În luna iunie 1992, întreg satul Chetrosu a ieșit să-l petracă în ultimul drum pe Victor Coțofană , feciorul Lidei și Simion Coțofană, care a fost răpus de mîna haină a separatiștilor în sîngeroasele evenimente de la Tighina .
Pentru a comemora eroii și cele întâmplate în acel groaznic război în instituția noastră s-a desfășurat un mic careu , la care s-a cinstit memoria celor care și-au jertfit viața pentru patrie și neam printr-un minut de reculegere.
Apoi , la prima oră , profesorii au vorbit copiilor despre evenimentele care s-au desfășurat , despre consecințele conflictului transnistrean , eroii din raion care și-au pierdut viața în acest război .
Pe parcursul zilei elevii au vizitat muzeul , unde fetele din clasa a IX-a - formatori : Doschinescu Mihaela ,Cincilei Diana , Melnic Olga , Statnic Maria , Muntean Cristina , Patlatîi Natalia , le- au vorbit informații interesante despre „ lacrima Transnistria ” , au putut să afle informații despre Victor Coțofană , au văzut expoziția cu materiale pregătite , rechizite , haine , scrisori , etc .
S-a menționat despre activitățile care au mai fost realizate la acest subiect , despre durerea familiilor care au pierdut feciorii , despre grija și respectul pe care trebuie să le-o purtăm .
O lacrimă e Transnistria , care sângerează și acum , după 25 ani de independență ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu